Cum a aparut ULTRABUG? Scurt manual de organizare a unui ultra-maraton de 100km de la o distanta de 2500km
*Selectie poze - link spre sfarsitul postarii

 Anne-Marie Lategan - Pentru ca ULTRABUG este ideea ei, voi incepe cu o scurta prezentare (am pastrat lb engleza unde nu mi-a sunat prea bine traducerea in romana):
- originara din Africa de Sud, stabilita in UK cam in acelasi timp cu noi (2000)
- Specialist in Human Movement Science and Rehabilitation
- Personal Trainer
- Women's Running +  Women's Cycling Fitness Editor
- Fitness and Nutrition Coach for England Golf
- alergatoare pasionata, parcurge saptamanal distante impresionante. A bifat zeci de maratoane si cateva ultra-maratoane.
- In primavara 2013 a participat la Beyond the Ultimate - Peru Jungle Ultra, 230 km (5 zile). Este o cursa self-supported in care, in afara de apa, concurentii trebuie sa care in rucsac tot ce au nevoie (de la mancare pentru 5 zile la hamac in care sa doarma)
- La sfarsitul lui august 2014, AM va participa la Ultra-Trail du Mont Blanc. Ruta traverseaza 3 tari (Franta, Italia, Elvetia), diferenta de nivel - 9600m, are 166km care trebuiesc parcursi in maxim 46 de ore.
Am gasit un link pe internet (are ceva prezenta pe net Anne-Marie) in care pomeneste si de Ultrabug - http://wr10k.co.uk/featured/im-leading-warm-birmingham/ 

Primul contact cu Romania
Iulie 2013 - Anne-Marie Lategan accepta invitatia de a petrece cateva zile la Fundu Moldovei. Ne cunoastem de cativa ani, am intalnit-o prima data la gym-ul local si din cand in cand ne chinuie cu kettlebells, push/press ups si alte lucruri obositoare. Nu este vina ei daca rezultatele nu sunt chiar evidente, dar sigur se poate si mai rau. Invitatia nu a fost 100% dezinteresata, vorbisem deja de ceva vreme posibilitatea ca ea sa vina sa vada in ce masura ar putea organiza la Fundu Moldovei, cu un grup de clienti pe care-i antreneaza in Anglia, un boot-camp de o saptamana in care noi asiguram cazare/masa/excursii si ea partea de pregatire fizica. 

Vizita din iulie a fost scurta (nici macar 4 zile) - a venit cu familia (Andries + Sonya). Initial am avut impresia ca Andries nu a fost prea incantat de ideea deplasarii in Romania (din pacate Romania nu are o imagine prea buna in presa din UK), dar vizita a fost un success, in special peisajele si mancarea l-au cucerit. La un moment, cand nu se mai oprea din mancat, Andries a fost avertizat ca, daca insista sa-si tot umple farfuria, o sa i se faca rau. A replicat ca mai bine i se face rau (ceea ce s-a si intamplat pina la urma) decat sa nu-si mai puna o portie (de altfel e genul filiform).  

In afara de partea gastronomica, am avut timp sa le aratam Voronetul, sa facem o plimbare cu mocanita la Moldovita si o vizita la stana unde balmusul lui Marcel Vancea s-a bucurat de mare success - din ceaunul imens nu a mai ramas nimic. 

La intoarcerea in Anglia AM mi-a comunicat scurt ca vom organiza un Ultra-Maraton la Fundu Moldovei si ca ceremonia de premiere va avea loc la stana Vancea. Planul m-a lasat un pic cu gura cascata si nici nu pot spune ca m-am entuziasmat prea tare - habar nu aveam cu ce se mananca un maraton, daramite un ultra si, in plus, nici nu prea intelegeam care e placerea de a te chinui sa alergi distante de zeci (sute) de km. De acolo si pina a ajunge la concluzia ca Ultrabug a fost unul dintre cele mai extraordinare lucruri la care am contribuit a fost cale lunga, presarate cu multe momente in care am avut impresia ca nimic nu se leaga. Inca am mini-atacuri de panica pina imi aduc aminte ca maratonul s-a incheiat cu bine si inca nu a venit timpul sa intram in emotiile pregatirii editiei cu numarul 2. 

Ce a urmat: 

- Google si Bing Maps au fost folosite la greu. Sa legi zeci de km de traseu cand nu stii deloc zona si o faci de la mii de km distanta - not easy! Trebuia sa gasim o ruta cu acces auto in caz de urgenta si cu semnal pt mobil  (la asta mai avem de lucrat un pic).

 - dupa vizita initiala din iulie 2013, AM a mai ajuns la FM doar pentru cateva zile - octombrie si inceputul lui mai. S-a muncit mult, AM si Razvan au batut multi km pe jos, pe bicicleta sau cu masina. Imaginea cu Razvan pe bicicleta si AM alergand in fata lui nu a scapat fara comentarii din partea localnicilor (sa mai spun ca din cand in cand AM ii impingea bicicleta lui R cand era de urcat?!).

 Lucrurile nu s-au miscat intotdeauna conform planului: website-ul ('opera' lui Anne-Marie, ca si logo-ul cel verde) si adresa de email Ultrabug au devenit functionale de-abia in februarie, a trebuit sa schimbam data concursului doar cu o luna inainte de cursa iar cu asigurarea am pierdut saptamani bune. In timp ce facea traseele, AM a avut intalniri cu cativa ciobanesti care pareau destul de fiorosi si s-a gandit ca ar fi bine sa asiguram cursa, just in case vreun ciobanesc se manifesta prea entuziast la vederea alergatorilor si se lasa cu urmari.  S-a consumat mult timp si energie pe tema asta si tot ce am gasit a fost o asigurare scumpa (mii de lire) care ne proteja in caz de eruptii vulcanice, tsunami si alte fenomene naturale care se produc frecvent in Fundu Moldovei :)). Nici pomeneala sa vrea cineva sa mentioneze o mica muscatura din partea celui mai bun prieten al ciobanului si al oilor. Pana la urma am ajuns la concluzia de bun-simt ca fiecare alergator trebuie sa semneze un document cum ca participa la cursa pe propria raspundere si oricum, pana la urma, ciobanestii de pe traseu au fost bine-crescuti. 

- pe primarul FM l-am informat prima data despre actiunea noastra in toamna anului trecut. Spre suprinderea noastra, s-a entuziasmat imediat de idee si am avut din partea autoritatilor locale o foarte mare sustinere, pe mai multe planuri. Oarecum amuzant este ca noi, prinsi in problema asigurari, nu prea am mai tinut legatura asa ca dl primar a aflat prin aprilie, dintr-un articol publicat in Monitorul de Suceava (trimis de mine), ca Ultrabug totusi se intampla (asta cu mai putin de 2 luni inainte de cursa).  

Contrar a ceea ce poate fi asteptat de la o cursa de lunga distanta, cu sute de alergatori, AM si-a propus pentru prima editie sa avem 20 de participanti. In final, 12 alergatori au bifat intreaga distanta (100 km), 3 au alergat 2 etape si 24 au alergat in ultima etapa - 8km. Planul pentru 2015 este sa avem mai multi alergatori, dar in nici un caz sute de participanti pentru ca cel mai important este sa mentinem atmosfera extraordinara de la primul Ultrabug, in care toata lumea cunoaste pe toata lumea (sau pe-aproape).

 Daca AM si R s-au ocupat in principal de traseu, mie mi-a revenit importanta functie de 'admin'. M-am ocupat de popularizarea evenimentului, organizarea concursului cu intrebari Ultrabug, inscrierea participantilor, etc. In rest mi-am dat cu parerea despre tot si toate, in general cu mult entuziasm, chiar si cand nu aveam habar despre ce e vorba. A fost o experienta interesanta, cu bune si mai putin bune, dar avand in vedere ca am pornit de la zero, imi dau o nota de trecere :)

Ma mai mandresc cu faptul ca am botezat traseul din ziua 1 - Castelul Vrajitoarelor (Witches' Castle) - in timpul nenumaratelor vacante petrecute la Fundu Moldovei, vedeam din bucataria de vara a bunicilor stancile pe langa care a trecut traseul din prima zi. Copil fiind, eram convinsa ca acolo se ascund niste vrajitoare. In continuare folosesc numele de Castelul vrajitoarele pentru a descrie ceea ce toata lumea numeste Magurele. AM m-a tot auzit zicand 'Castelul Vrajitoarelor' si uite asa am devenit nasa traseului ziua 1.  

Si Butzi, vacuta familiei (la noi toate vacile se cheama Butzi, sau Bootsy in varianta internationala), si-a adus contributia - traseul din ziua 3 trebuia sa porneasca din curtea bunicilor (langa 'locuinta' lui Bootsy) si, in plus, o parte din traseu se suprapune cu drumul pe care o ia Bootsy si alte rumegatoare din sat cand se duc la pascut. Pana la urma, din motive organizatorice, startul a fost din acelasi loc ca si in zilele precedente  

Componenta internationala la prima editie nu a fost foarte bogata. Din diverse motive, cativa alergatori din Anglia care initial au confirmat nu au mai putut veni, dar sunt semne bune pentru 2015. Prin primavara am trimis un mesaj unui francez care alearga aproape weekend de weekend (l-am gasit intamplator pe internet) care, spre surpriza mea, a raspuns imediat, ca e foarte interesat, dar participa la alta cursa la inceputul lui iunie, si ca poate ajunge la editia urmatoare. Am avut totusi in ultima zi un alergator italian, deci putem bifa si participarea internationala. 

La Ultrabug 2014 au participat alergatori cu si fara experienta in cursele de anduranta.  A fost o surpriza sa avem timpi foarte buni, dar ideea este ca Ultrabug sa fie o oportunitate pentru toti cei care doresc sa incerce un ultra-maraton. Logo-ul Ultrabug este 'WALK, RUN OR JOG'  

Ce urmeaza?

Ne dorim ca Ultrabug sa fie un eveniment anual care sa se desfasoare in primul weekend din iunie.
Editia a doua va avea loc in perioada 5 - 7 iunie 2015.

In afara de alergatori, sunt asteptati sustinatori / spectatori care pot ajuta la punctele de control sau pot face portiuni din traseu. De asemenea, invitam pasionatii de mountain-bike sa-i insoteasca pe alergatori pe biciclete. Avem in plan sa organizam si o cursa scurta pentru copii asa ca, alergatori sau ne-alergatori, Ultrabug ofera iubitorilor de munte si miscare in aer liber, multiple motive sa se bucure cateva zile de peisajul minunat al Obcinelor Bucovinei. 

Daca va bate gandul sa va numarati printre participantii la ULTRABUG 2015, iata cateva intrebari-raspunsuri care ar putea fi de folos: 

1. Cât de bine pregătit fizic trebuie să fiu pentru a participa la această cursă?

Răspuns: Participanţii trebuie sa aibă un nivel de fitness rezonabil - oricine capabil să meargă cel puţin 4 ore pe teren denivelat.

2. Care este ritmul cursei?

Răspuns: Participanţii se pot adapta ritmului propriu de parcurs. Nu sunt constrângeri în privinţa timpului. Important este să ajungă la sosire înainte de apusul soarelui.

3. Acesta este primul meu ultramaraton. Ce se întimplă dacă nu pot să termin cursa?

Răspuns: Atât timp cât nu sunt accidentaţi, patricipanţii pot fi transferaţi pe o rută mai scurtă, fără a fi descalificaţi.

4. Cât de dificil este traseul?

Răspuns: Cursa este accesibilă atât începătorilor, cât şi celor avansaţi. Altitudinea maximă este de 1.284 de metri, cu punctul de plecare la 720 de metri.

POZE!!!
https://picasaweb.google.com/112904602836139457414/Ultrabug2014?noredirect=1 


Mai multe detalii:

- website: www.ultrabug.co.uk (momentan in curs de actualizare)

- Ultrabug are si pagina de facebook - nu uitati se ne dati un Like :)

- Ultrabug pe youtube (7 clipuri scurte: interviu TV, 4x4 la marcaj, cursa) - (http://www.youtube.com/channel/UCJ26OnGTfCOX9Cbh6ph6M_w

O scurta intamplare - ca sa va faceti o idee despre cat de tare m-a acaparat Ultrabug. Aeroportul din Cluj, la aproape 3 zile de la incheierea maratonului, ne pregatim de zborul spre Anglia. Am vazut cel putin 3 alergatori prin sala de asteptare, toti de fapt erau in imaginatia mea. Mai grav e ca pe unul chiar l-am si abordat -  foarte senina l-am intrebat ce face si unde zboara. Frumos a fost ca chiar m-a raspuns, si el zambitor, zbura la Roma, moment in care mi-am dat seama ca habar nu aveam cine este si am disparut rapid. E drept ca era 6 dimineata, dupa mai bine de o saptamana cu putine ore dormite, si totusi tot ce aveam in cap era Ultrabug.   

 Si de final, cateva multumiri, mai mult decat bine-meritate, pentru cei care ne-au ajutat si contribuit intr-un fel sau altul la acesata extraordinare experienta: 

- alergatorii - pentru efort, vointa, fair-play si atmosfera pe care au creat-o de-a lungul celor 3 zile de concurs.

- organizatorii - toti voluntari: Mioara, Emi, Gabi, Patza, Ambrozel, Marcel, Radu, Dan au asigurat bunul mers al competitiei, la punctele de control (si nu numai)

- sponsorii: Edelweiss - www.echipamente-munte.ro/, SC Calcarul SA + Pensiunea Domeniul Cerbilor (www.domeniul-cerbilor.ro) si, nu in ultimul rand, pensiunea Casa Ileana (www.casaileana.com) unde draga mea mama ne-a cazat si ne-a rasfatat cu bunataturi (inclusiv sandvisuri facute inainte de 5 dimineata) pe tot parcursul etapelor (pregatire si desfasurare) Ultrabug

- autoritatile locale din Fundu Moldovei, in special dl primar Tudor Zdrob - ne-au acordat sustinere de peste 100% de la inceput - au organizat: o echipa dedicata acestui eveniment, politia, SMURD, jandarmii de munte, au implicat scoala si echipa de cercetasi, programul artistic de la ceremonia de premiere, au adus sponsori, au participat in fiecare zi la ULTRABUG, au popularizat evenimentul in media locala (incusiv televiziune). Multumim si echipei de cercetasi de la scoala generala din Fundu Moldovei, Veronica si celelalte cadre didactice care au participat la marcaje

- partenerii care au publicat informatii despre Ultrabug: Ro Club Maraton (www.maraton.info.ro), Alpinet.org, Radio Viva FM Vatra Dornei (www.vivafm.ro), Monitorul de Suceava, Crai Nou, Carpati.org 

- Cristi Flueraru si Ady Beleanu care, in afara de sustinerea pe site-ul Alpinet, ne-au ajutat cu hartile traseelor din ziua 1 si 2. Ii asteptam la Ultrabug 2015. 

- Nicu pentru afis si banner - speram ca si el sa poata participa la Ultrabug 2105 

- Dna. Silvia care a promovat Ultrabug prin mijloace proprii in Bucuresti 

- Tanti Leta care ne-a oferit, din colectia proprie, costume populare minunate cu care am fost imbracati la ceremonia de premiere 

- fratii Vancea, Cristi si Marcel, care au gazduit la stana ceremonia de premiere si petrecerea de dupa cursa 

- Victor care ne-a impresionat cu indemanarea cu care a condus un 4x4 (ca sa ne ajute cu marcajele) pe drumuri care pareau complet impracticabile pentru autovehicule

  - Vilu care a fost o sursa foarte valoroasa de informatii legate de zona si a ajutat in fazele initiale cand formarea traseelor parea aproape imposibila

 - Costel Auto Service din Pojorata de la care am inchiriat Isuzu (4x4 de care ne-am folosit in saptamana cursei) - nu au vrut nici un ban pentru masina, au spus ca este pentru Ultrabug  


Si, in loc de 'La revedere' va invit sa cititi unul dintre mesajele postate de participantii la Ultrabug dupa cursa (mai multe mesaje pe Facebook Ultrabug)

Ultrabug, mai mult decat o cursa. O experienta de viata. Nici macar concurs nu-l pot numi deoarece nu cred ca vreunul din cei care au alergat toti cei 100 km a avut vreun gand sa ajunga inaintea altu...ia. Fiecare s-a luptat cu el insusi. Si fiecare a castigat.
Am pornit catre Bucovina cu gandul de a termina pentru prima data un ultra. Ajuns acolo am aflat ca nu sunt singurul care avea acest tel. Toti gandeau la fel.
Peisajele Bucovinei m-au impresionat la maxim. Aceleasi obcini superbe pe care le strabateam in copilarie in cautare de ciuperci sau umbland dupa lemne cu tata. Unii ar zice ca te poti satura de locurile copilariei, dar eu de fiecare data cand ma intorc acolo le vad tot mai frumoase.
Bucuria reintalnirii cu vechi prieteni a fost completata de aceea de a cunoaste niste oameni deosebiti: un tanar biciclist pe care viata l-a pedepsit pe de o parte dar i-a dat mult mai mult decat altora pe de alta parte, un profesor care, cu ambii genunchi "praf", a reusit sa alerge 100k si chiar sa-l castige, altul care chiar daca toata viata a locuit in locuri unde cel mai mare munte era de 30 m a reusit sa alerge 100km montani (cu besici la fiecare deget de la picioare), un tanar razes de doar 19 ani care mi-a redat increderea in " tinererul din ziua de azi" , o fata pe care nu o imbratisezi prea tare de frica sa nu se franga are puterea de a alerga la primul ei concurs 100k, alta care termina cursa cu besici cat Casa Scanteii, doua " mame eroine" trecute de varsta marilor realizari sportive care termina 8km de mocirla si panta de 4x4 in viteza si cu zambetul pe buze, si toti ceilalti.
Organizatorii ... nu am in vocabular destule cuvinte frumoase sa-i prezint.
Tuturor le transmit respectul meu, si le multumesc ca au contribuit in a face din aceasta cursa cea mai frumoasa experienta de alergare din viata mea.
Mihaela, ai onoarea de a-i traduce Ann-ei. Multumesc. (Relu)