Pentru a doua oara intr-o sanie trasa de caini dupa un alt episod acum cativa ani buni in Finlanda.
- Excursia a inceput cu un drum de 20 si ceva de km pe snowmobil, a inclus si o rasturnare nu prea spectaculoasa.
- Ajungem – grup de 6 persoane, noi si 4 danezi ceva mai in varsta, in Oqaatsut, asezare de nici 40 de suflete (inclusiv cei 2 ghizi danezi si 3 filipinezi care lucreaza la fabrica de peste). Ne impartim pe activitati, noi la sania cu caini, danezii cu pescuitul la copca. Ma trezesc ca vreau si eu la pescuit – am uitat complet ca eu am ales sa ma dau cu sania cand am facut rezervarea cu vreo 2-3 saptamani inainte. Eu cu pescuitul nu le am, mananc peste cu mult entuziasm, dar inca sint traumatizata dupa pescuitul celor 2 bieti pesti (un cod si un haddock) din Insulele Feroe..
- Inca o ora si ceva de zgaltaieli pe sanie, dupa inca pe atat pe snowmobil, nu-mi suna deloc atragator. Nu pot sa comentez, ce-si face omul cu mana lui..
- Ne suim pe sania unui domn inuit care nu vorbeste engleza. Ni se spune ca sintem pe maini bune, domnul este campion la cursa de caini din Ilulissat, campionat care se desfasoara chiar in acest weekend – unul dintre cele mai mari evenimente din Groenlanda (l-am ratat, din pacate, i-am vazut un pic la pregatire).
- Foarte entuziasmati, zece caini trag la sania pe care sintem 3 persoane. Li se mai impleticesc sforile, dar alearga cat pot de tare. Domnul campion (MUSHER) ii struneste mai mult cu niste suieraturi si mai aranjeaza manunchiul de sfori sa-i elibereze pe cei incurcati. E cand in fata la carma, cand sare in plina alergare si se duce in spatele saniei, la frana. Spre finalul plimbarii isi aprinde si o tigara si ajungem la locul de plecare fix cand danezii incep sa-si stranga uneltele dupa pescuitul la copca. Dau si eu fuga sa vad cum e cu pescuitul la copca, am uitat sa va spun ca ei pescuiau fix pe unde ne dadeam noi cu sania, deci pe apa golfului bine inghetata, dar nu reusesc decat sa cad si sa dau bine cu capul de gheata, cu toate cele 3 glugi fara de care m-as fi ales probabil cu un mare cucui. Danezii au prins doar un peste la 3 copci, asa ca am mancat tocana de ren cu ceapa murata – delicioasa! Meniul era stabilit deja, dar ca si gluma, am fost informati ca vom manca ce se prinde la pescuit…
Inca imi mai pare rau ca am fost cu sania in loc de pescuit? Nope! E o experienta única, acasa la mama ei, si as repeta-o, dar preferabil singura pe sanie care, desi mare, nu a fost prea comoda pentru trei persoane, noi fiind imbracati cu niste salopete gigantice – uniforma obligatorie pentru plimbarea cu snowmobilul (folositoare si pentru cea cu sania).
Cate ceva despre cainii de sanie din Ilulissat si despre rasa in general – CAINELE DE GROENLANDA, un caine de lucru (working dog), destul de asemanator cu lupul:
- In Ilulissat sint peste 2000 de caini de sanie la o populatie de 4000 si ceva de locuitori
- Numarul cainilor e in scadere, inainte erau folositi la vanatoare si transport, acum mai mult pentru turistI, dar sint considerati parte importanta a culturii groenlandeze.
- In ultimii 20 de ani populatia a scazut de la peste 30.000 la mai putin de 15.000 in toata Groenlanda
- Acum ceva vreme cainii se plimbau liberi prin oras, dar, in urma unor incidente (moartea unui copil danez de 6 ani), s-a hotarat ca toti trebuie tinuti legati cu lant.
- Doar cateii sub 6 luni nu stau in lant. Orice caine peste 6 luni care umbla liber este impuscat – exista un job special pentru asta
- In satul (40 locuitori cu tot cu cei 2 ghizi si 3 filipinezi care lucreaza la fabrica de prelucrarea pestelui) unde ne-am dat cu sania, ni s-a spus sa nu incercam sa ne apropiem si sa-i mangaiem pentru ca, daca unul dintre ei ne musca, proprietarul trebuie sa-i impuste pe toti.
- In prima zi, nestiind cum stau lucrurile, m-am apropiat cam mult de un caine legat, dar am avut atata minte cat sa nu-l ating. Era clar ca avea chef de joaca si de mangaiat, dar, asa cum am aflat ulterior de la localnici, distanta trebuie respectata indiferent de atitudinea cainelui. NU este un caine agresiv.
- Copiii inuitilor sint invatati sa se poarte cu cainii si stiu de mici cand e periculos sa aiba contact cu ei
- Majoritatea au custi, dar cam toti pe care i-am vazut dormeau afara, pe zapada/gheata, inclusiv la minus 25C – asta a fost mínima cat am fost noi acolo, dar temperatura poate cobori si la minus 40C.
- Inainte, fiecare proprietar, care de regula are 12-16 caini, ii tinea pe langa casa, dar din cauza urletelor nocturne, au fost mutati in afara orasului, dar suficient de aproape cat sa-i auzim haulind (nu m-au deranjat desi aveam cativa ‘parcati’ chiar peste drum de hotel, ii vedeam in fiecare zi)
- In limba inuitilor, cainele de sanie este QUIMUTTOQ
- Saniile trase de caini au prioritate in circulatie (nu pe drumurile mari, care oricum nu prea exista)
- Mai demult, cainii de sanie mancau mancare naturala, erau mai puternici si o familie se descurca la sanie cu 4-5 caini, dar, de cand s-a trecut la mancare speciala pentru caini adusa din Danemarca, au aparut bolile si cainii nu mai sint atat de rezistenti la efort. Noi am avut 10 caini la sanie, dar se poate ajunge si pana la 20.
- Cand se foloseau la vanatoare primeau de mancare o data la 2-3 zile, sa fie invatati sa traga si flamanzi la sanie in cazul in care vanatorii nu reauseau sa prinda nimic. In schimb, daca vanatoarea mergea bine, cainii primeau primii de mancare, inaintea stapanului.
CAINELE GROENLANDEZ:
- A fost adus din Siberia de populatia THULE (precursorii inuitilor) acum aproximativ 900 de ani
- In partea de vest a Groenlandei mai sus de Cercul Arctic si in toata partea de Est este interzisa aducerea altor caini, rasa se mentine pura de sute de ani cu exceptia cainilor de politie si a celor cu permis special (pentru nevazatori, de ex.)
- Toti sint microcipati si inregistrati intr-o baza de date
- Este un animal de LUCRU si nu de companie (foarte rar). Practic nu i se pot oferi conditii de viata apropiate de cerintele lor de climat si activitate intr-o locuinta normala.
- Este un caine solid si puternic cu blana groasa in 2 straturi: unul intern cu par moale, altul extern, mai aspru si impermeabil
- Cand sta afara in pozitia covrig coada ii acopera nasul, important pentru protectia zonelor susceptibile la degeraturi (varful urechilor si alte zone sensibile sint acoperit de blana groasa, labutele sint incaltate la concursuri…)
- Pot fi de diverse culori: negru, gri (cei mai multi pe care i-am vazut), maronii, roscati. Ochii albastri, ca la husky, nu sint acceptati pentru rasa standard
- Independent si hotarat, desi lucreaza bine cu omul, are nevoie de un stapan cu experienta
- Inainte era folosit la vanatoare de ursi polari si foci, azi mai mult poentru turisti
- Colaborator de baza al exploratorilor polari, ex Knud Rasmunssen (sper sa revin cu o alta postare), cainele groenlandez face parte din identitatea culturala a inuitilor si autoritatile sunt preocupate sa o sustina, chiar daca in zilele noastre snowmobilul si barca + schimbarile climatice au luat locul cainelui groenlandez, in mare parte
- As mai merge cu sania trasa de caini? Daaaa!!! Deja am facut o lista cu posibile destinatii pentru iarna urmatoare: Lofoten, Kitila, Svalbard 😊
RSS Feed
